De ce am ales sa “promovez” Qlik – 1

Este complexitatea solutiilor informatice o fatalitate ?

În primăvara lui 2015 mi-am permis luxul de a aloca mult timp studiului. Mi-am luat aproape trei luni de pauză și am încercat să aflu, cu ajutorul Internetului și al cunoscuților pe expertiza cărora mă bazam, cât mai multe despre o familie de aplicații software pentru afaceri* care – eram convins pe atunci – vor face parte din următorul val de adopție de noi instrumente și soluții software printre firmele românești. Numele încetățenit azi al familiei este acela de aplicații de Business Intelligence (pe scurt BI).

Motivul pentru care mi-am dedicat timp studiului era simplu.

Știam deja că utilizarea soluțiilor/aplicațiilor de Business Intelligence devenise obișnuință în marile corporații multinaționale prezente în România.
Mai știam și că soluțiile de BI consacrate la nivel mondial reprezentau o “mașinărie” complexă, care solicita multe resurse. Mai ales umane, implicând și competențe nu tocmai ușor de găsit.
Mi-am propus să-mi răspund la întrebarea dacă se poate găsi o variantă de aplicație de Business Intelligence care să respecte câteva condiții care să o facă “adoptabilă” și de către alte firme de pe piața locală, nu numai de către multinaționale. De firmele mari și mai ales medii românești. Poate chiar și de cele mici.

Criterii de acceptanță pentru o aplicație software de “analiză și suport decizional” (traducerea simplă în română pentru BI)

Am întocmit o listă de criterii încercând să mă pun în pielea unui manager autohton după care mi-am propus să reduc numărul acestor criterii la maxim 3 (trei). Iată la ce concluzii am ajuns:

Să aibă o complexitate acceptabilă, de dorit cât mai mică. În alegerea acestui criteriu aveam atunci în minte tot ceea ce aflasem despre numeroasele “straturi” din care e formată o soluție de Business Intelligence și multitudinea de tehnologii adesea implicate, care presupun tot atâtea competențe specifice. Competențe pe care o multinațională și le putea permite dar o firmă cu ceva mai puține resurse bănuiam că nu.
Să fie destul de simplu de implementat iar implementarea să se facă într-o perioadă cât mai scurtă de timp; adică durata să fie comparabilă cu sau mai mică decât cea necesară pentru implementarea unei “clasice” aplicații de gestiune, care există azi, într-o variantă mai mult sau mai putin integrată și completă, în majoritatea firmelor care au înteles si au simțit nevoia modelării proceselor de afaceri cu ajutorul software-ului. Să nu depășescă orizontul câtorva luni.
Să poată fi achiziționată la un cost rezonabil, atât până la darea în folosință cât și ulterior, când diverse forme de mentenanță trebuie plătite. Sunt de acord că “rezonabil” e un termen relativ însă cred că referința multor manageri români este dată din nou de aplicațiile de gestiune. Pe care deja le-au plătit și care fixează un “orizont de așteptare”.

Apoi mi-am început studiul apelând la toate resursele disponibile pe Internet, sâcâind cu întrebări câțiva experți și chiar urmând cursurile unui furnizor de training online.

Satisfacția validării unei alegeri personale de către o autoritate

Concluzia la care am ajuns și pe care mi-am asumat-o ca fiind 100% personală, a fost aceea că doar trei producători de tehnologii de Business Intelligence răspundeau criteriilor alese de mine. Aceștia erau: Qlik, Tableau și, la ora aceea recent apărutul pe piață, Power BI de la Microsoft.
La 8 luni distanță, în februarie 2016, cel mai recent raport Gartner – o firmă de cercetare devenită autoritate recunoscută mondial în lumea IT-ului – raport dedicat studiului pieței de soluții software BI, mi-a confirmat alegerile. Situându-i pe cei trei producători de produse BI în așa numitul “cadran al leader”-ilor.

Deși încadrarea dată de Gartner prespunea folosirea altor criterii decat cele alese de mine, situarea în cadranul leader-ilor nu a făcut decât să-mi confirme că selecția mea a inclus producători care, pe lângă respectarea criteriilor mele, se numără printre cei care dau naștere la tendințe în unul din cele mai dinamice domenii pentru piața de tehnologie IT în ansamblu.

Câteva necesare precizări

E poate momentul potrivit să precizez și de ce folosesc cu reținere denumirea de “aplicații de BI”. Pentru că produsele ce intră în categoria BI pe care am încercat să le judec prin intermediul criteriilor mele sunt mai degrabă ceea ce în lumea IT-ului se numesc platforme. Qlik este o platforma, asa cum este și Tableau.
E mult mai corect să poarte denumirea de “aplicații de BI” ceea ce se livrează clienților, cu ajutorul platformei. Cum însă și platforma poate să fie folosită – și livrată – în mai multe versiuni, ceea ce ajunge la clientul final este o soluție software de BI. Care implică o versiune a platformei, surse diferite de date și aplicații de Business Intelligence personalizate pentru fiecare client în parte.

După ce am înțeles (bine) ce definește o soluție software de BI mi-am dat seama că trebuie să mai adaug un criteriu la cele 3 reținute de mine. Pentru că trebuia să răspund la întrebarea: “Cine dezvoltă aplicațiile care reprezintă elementul cheie ce personalizează soluția și potențează performanțele platformei ?”
Și atunci am formulat astfel cel de al 4-lea criteriu:
4. Să poată fi implementată la firmele românești prin intermediul unui partener local, de preferință cât mai dedicat domeniului BI.

Producătorul de platformă BI care a îndeplinit cel mai bine toate cele 4 criterii alese de mine s-a dovedit a fi Qlik. Dacă doriți să aflati și “de ce” ? va trebui să citiți și continuarea într-un viitor articol.

______________________________________________________________________________
* Prefer această expresie altora cum ar fi: aplicatii de business, programe pentru afaceri sau aplicatii utile pentru afaceri