Cum înțeleg consultanța

Fiecare dintre noi are propriile modele: de viață, de moralitate, de perseverență sau de abordare a unui domeniu profesional. Când mi-am pus prima dată serios întrebarea dacă aș putea să ofer consultanță, a trebuit să-mi răspund și la întrebarea “cum ? “ Și ceea ce m-a determinat să cred că “da”, aș putea să-mi asum rolul de consultant pentru găsirea de soluții informatice,  a fost perspectiva asupra domeniului câștigată cu ajutorul cărții Management Consulting: Delivering an Effective Project a britanicilor Philip si Louise Wickham. Care mi-a dat răspunsul, cândva în 2008, și la întrebarea “cum ?” Potrivit celor doi autori există 3 moduri de a înțelege și oferi consultanță:

• Modul Expert (“Expert mode”) – e o modalitate de a aborda consultanța în care consultantul vine cu expertiza și eventual cu autoritatea sa în legătură cu o problemă sau provocare identificată clar de către client. Și o dată cu expertiza și autoritatea aduce și soluția 

• Modul Doctor – Pacient (“Doctor – patient mode”) – în acest scenariu consultantul ajută și la buna definire a unei probleme identificate vag de către client; care adesea e latentă. Similar unei diagnoze medicale. Abia apoi consultantul oferă și soluția. Amândouă componentele consultanței – 1.Identificarea și definirea clară a problemei și 2.Soluția – se bazează tot pe expertiza consultantului. Acest mod de a oferi consultanța, în care expertiza trebuie dublată de știinta punerii de întrebari potrivite, ar putea fi la fel de bine numit și modul “preot – enoriaș”

• Modul ghid de proces (“Process consulting mode”) – de această dată consultantul își folosește expertiza pentru a ghida clientul într-un proces de găsire în comun a unei soluții iar clientul își asumă solidar cu consultantul responsabilitatea soluției. Soluția nu e doar a consultantului, într-un fel exterioară organizației client și decidenților acesteia, ci e o rezolvare colectivă, găsită în echipa consultant-decidenți

Prefer cea de a treia abordare, știind că primele două pot fi adesea mai potrivite și oferindu-le; totul depinde de situația particulară, de context. Motivul preferinței este că de regulă “soluțiile” informatice, în ambele sensuri ale cuvântului – cel de sisteme informatice însoțite de servicii și cel de modalități de rezolvare ale unor provocări ale clientului – nu sunt niciodată un fel de pastilă minune. Sunt alegeri la care clientul e bine să poată contribui și cu care va trăi cel mai adesea ani buni.