Este complexitatea solutiilor informatice o fatalitate ?

In primavara lui 2015 mi-am permis luxul de a redeveni student. Mi-am luat aproape trei luni sabatice si am incercat sa aflu, cu ajutorul Internetului si al cunoscutilor pe expertiza carora ma bazam,  cat mai multe despre o familie de aplicatii pentru afaceri* care – eram deja convins pe atunci – vor face parte din urmatorul val de adoptie de noi instrumente si solutii software printre firmele romanesti.
Numele incetatenit azi al familiei este acela de Business Intelligence. Si ma feresc intentionat sa scriu aplicatii de BI pentru motive pe care le voi explica in continuare.
Motivul studiului meu era simplu si…interesat. Stiam ca utilizarea solutiilor de Business Intelligence e o uzanta in marile corporatii multinationale prezente in Romania.
Mai stiam si ca solutiile de BI consacrate reprezentau o “masinarie” complexa si care solicita multe resurse. Mai ales umane, implicand si competente nu tocmai usor de gasit.
Mi-am propus sa-mi raspund la intrebarea daca se poate gasi o varianta de solutie de Business Intelligence care sa respecte cateva conditii care sa o faca “adoptabila” si de catre alte firme locale, nu numai de catre multinationale. De firmele mari si mai ales medii autohtone. Poate chiar si de cele mici.

Criterii de acceptanta pentru o solutie de analiza si suport decizional

Am intocmit o lista de criterii incercand sa ma pun in pielea unui manager autohton dupa care mi-am propus sa reduc numarul acestora la maxim 3 (trei). Iata la ce am ajuns:

1. Sa aiba o complexitate acceptabila, de dorit cat mai mica. In alegerea acestui criteriu aveam atunci in minte tot ceea ce stiam deja despre numeroasele “straturi” din care e formata o solutie de Business Intelligence si mutitudinea de tehnologii adesea implicate, care presupun tot atatea competente specifice. Competente pe care o multinationala si le putea permite dar o firma doar cu putin mai mica banuiam ca nu.
2. Sa fie destul de simplu de implementat iar implementarea sa se faca intr-o perioada cat mai scurta de timp; adica durata sa fie comparabila sau mai mica cu cea necesara pentru implementarea unei “clasice” aplicatii de gestiune, care exista azi, intr-o varianta mai mult sau mai putin integrata si completa, in majoritatea firmelor care au inteles si au simtit nevoia modelarii proceselor de afaceri cu ajutorul software-ului. Sa nu depasesca orizontul catorva luni.
3. Sa aiba un cost rezonabil, atat pana la darea in folosinta cat si ulterior, cand diverse forme de abonamente de mentenanta trebuie platite. Sunt de acord ca “rezonabil” e un termen vag si relativ insa cred ca referentialul multor manageri romani este dat din nou de aplicatiile de gestiune. Pe care deja le-au platit si care fixeaza un “orizont de asteptare”.

Apoi mi-am inceput studiul apeland la toate resursele disponibile pe Internet, sacaind cu intrebari cativa experti si chiar urmand cursurile unui furnizor de training online.

Satisfactia validarii unei alegeri de catre o autoritate

Concluzia la care am ajuns si pe care mi-am asumat-o ca fiind 100% personala, a fost aceea ca doar trei producatori de tehnologii de BI raspundeau criteriilor alese de mine. Acestia erau: Qlik, Tableau si, la ora aceea recent aparutul pe piata,  Power BI de la Microsoft.

La 8 luni distanta, in februarie 2016, ultimul raport Gartner – o autoritate recunoscuta in lumea IT-ului – dedicat studiului pietei de BI, mi-a confirmat alegerile. Situandu-i pe cei trei producatori de BI in asa numitul “cadran al leader”-ilor.

Desi incadrarea data de Gartner prespunea folosirea altor criterii decat cele alese de mine, situarea in cadranul leader-ilor nu a facut decat sa-mi confirme ca selectia mea a inclus producatori care, pe langa respectarea criteriilor mele, se numara printre cei care dau nastere la tendinte in unul din cele mai dinamice domenii, chiar si pentru piata de tehnologie IT in ansamblu.

Cateva necesare precizari

E poate momentul potrivit sa precizez si de ce folosesc cu retinere denumirea de “aplicatii de BI”.

Pentru ca produsele ce intra in categoria BI pe care am incercat sa le judec prin intermediul criteriilor mele sunt mai degraba ceea ce in lumea IT-ului se numesc platforme. Qlik este o platforma, asa cum este si Tableau.

E mult mai corect sa poarte denumirea de “aplicatii de BI” ceea ce se livreaza clientilor, cu ajutorul platformei. Cum insa si platforma poate sa fie folosita – si livrata – in mai multe variante, ceea ce ajunge la clientul final este o solutie de BI. Care implica mai multe versiuni ale platformei, surse diferite de date si aplicatii personalizate pentru fiecare client in parte.

Dupa ce am inteles (bine) ce defineste o solutie de BI mi-am dat seama ca trebuie sa mai adaug un criteriu la cele 3 retinute de mine.  Pentru ca trebuia sa raspund la intrebarea: “Cine dezvolta aplicatiile care reprezinta elementul cheie ce personalizeaza solutia si potenteaza performantele platformei ?”

Si atunci am formulat astfel cel de al 4-lea criteriu:

4. Sa poate fi implementata la firmele romanesti prin intermediul unui partener local, de preferinta cat mai dedicat domeniului BI.

Producatorul care a indeplinit cel mai bine toate cele 4 criterii pentru mine s-a dovedit a fi Qlik. Daca doriti sa aflati si “de ce” ? va trebui sa cititi si continuarea intr-un viitor articol.